Part3

Darius s-a oprit atât de brusc, încât mi-a dat senzaţia că ar fi ajuns la capătul priponului. — O! a exclamat Shaunee.
— Rahaaat! a oftat Erin.
— Nu-l priviţi în ochi, am auzit-o şoptind pe Afrodita. Uitaţi-vă la pieptul lui. — Nici nu e prea greu, a şoptit Damien.
— Ţineţi-vă bine, a spus Darius.Apoi timpul a părut să stea pe loc.„Ţine-te bine“, mi-am zis în sinea mea. „Ţine-te bine.“
Dar nu mă simţeam bine, ci epuizată, rănităşi înfrântă. Neferet mă intimida. Părea perfectă şi puternică, iar Kalona mă făcea să realizez cât deneînsemnată eram. Ei doi mă făceau să mă simt ca o gâză, iar prin gând mi se zbăteau o mulţime degânduri haotice. Eram doar o puştoaică. Nici măcar nu devenisem încă vampir, ce naiba! Cum măaşteptam eu să le fac faţă acestor făpturi uluitoare? Şi chiar voiam să mă împotrivesc lui Kalona?Eram sută la sută convinşi că era malefic? Am clipit ca să-mi limpezesc vederea şi l-am privit fix. Nuarăta absolut deloc ca o fiinţă malefică. Purta nişte pantaloni dintr-un material asemănător cu pieleaaceea crem de căprioară, din care erau făcuţi mocasinii. Avea picioarele şi pieptul goale. Sună stupidcând spun că stătea pe hol pe jumătate dezbrăcat, dar în momentul acela nu părea deloc aşa. Păreanormal. Chestia e că arăta incredibil! Avea pielea fără cusur şi bronzată în nuanţa aia aurie pe careîncearcă mereu s-o obţină tipele, prăjindu-se la solar. Avea părul negru şi bogat, lung, dar nu era genulridicol de lăţos precum Fabio. Era doar uşor zburlit şi ondulat. Cu cât îl priveam mai mult, cu atât măvedeam mai clar trecându-mi degetele prin el. Nu i-am urmat sfatul Afroditei şi l-am privit direct înochi. Când a făcut ochii mari, semn că mă recunoscuse, m-a străbătut un curent electric ce a părut să-mi distrugă şi mai mult forţa deja aproape inexistentă. M-am lăsat moale în braţele lui Darius şi măsimţeam atât de slăbită încât abia mai puteam să ţin capul ridicat.
— Este rănită! a tunat glasul lui Kalona pe hol şi până şi Neferet s-a făcut mică. De ce nu se ocupănimeni de ea?Am auzit o bătaie dezgustătoare de aripi uriaşe, după care Rephaim a ieşit din încăperea în carefusese Kalona cu numai câteva clipe înainte. M-am cutremurat când am realizat că Imitatorul deCorbi probabil zburase până la fereastră, după care se târâse înăuntru. Nu există niciun loc de lasuprafaţă în care să nu poată intra arătările astea oribile?
— Părinte, i-am poruncit războinicului să o ducă pe preoteasă la infirmerie ca să poate primiîngrijirile cuvenite, a răsunat vocea anormală a lui Rephaim, şi mai ordinară după ce o auzisem pe ceaatât de maiestuoasă a lui Kalona.
— Pe dracu’! am privit-o cu gura căscată pe Afrodita, care îi adresa Imitatorului de Corbi cel mainesuferit rânjet din dotare. Şi-a dat pletele bogate şi blonde pe spate şi a continuat: Omul-pasăre ne-aţinut afară în ploaia aia rece şi îi tot dădea înainte cu Cea Roşie. Darius a adus-o pe Zoey aici, în ciudaajutorului lui, a spus Afrodita şi a schiţat ghilimele prin aer atunci când a pronunţat cuvântul „ajutor“.Pe hol se lăsase o linişte deplină, apoi Kalona şi-a dat pe spate capul cel frumos şi a râs.
— Uitasem cât de amuzante pot fi femeile din specia umană.Cu o mişcare graţioasă a mâinii, i-a făcut semn lui Darius şi a spus:
— Adu-o aici pe tânăra preoteasă ca să poată primi îngrijiri.Mi-am dat seama de reticenţa lui Darius după cât de încordat era, dar i s-a supus lui Kalona, urmatde prietenii mei. Am ajuns la Neferet şi la uşa infirmeriei odată cu Kalona.
— Misiunea ta se încheie aici, războinice. Neferet şi cu mine ne vom ocupa de ea, i-a spus Kalonalui Darius şi a deschis braţele, ca şi când s-ar fi aşteptat ca războinicul să mă depună în braţele lui. Cumişcarea asta, aripile lui uriaşe, cu pene ca de corb, care până atunci fuseseră lipite de corp, s-auagitat şi s-au deschis pe jumătate.