Aa VOLUMUL 5

Capitolul 17

Darius a fost primul dintre noi care a ieşit din maşină. Figura îi era împietrită, părea puternic şistăpân pe sine, dar complet impenetrabil. I-a ignorat pe Imitatorii de Corbi, care îl scrutau cu ochii lor cumpliţi, şi i s-a adresat războinicului din mijlocul grupului:
— Îţi dau bineţe, Aristos.
Deşi şi-a dus la inimă pumnul strâns, într-un salut rapid, am remarcat că Darius nu a făcut nici o plecăciune.
— Am alături de mine mai mulţi novici, inclusiv o tânără preoteasă care a fost grav rănită şi areneapărat nevoie de îngrijire medicală.
nainte ca Aristos să apuce să răspundă, cel mai mare dintre Imitatorii de Corbi şi-a plecat capulîntr-o parte şi a întrebat:
— Ce preoteasă se întoarce în Casa Nopţii?Chiar şi aşa, din maşină, tot am tremurat la auzul vocii acelei creaturi. Aceasta părea mai umanădecât cea care mă atacase, ceea ce o făcea şi mai înspăimântătoare.Darius şi-a îndreptat atenţia încet şi ostentativ de la Aristos la creatura oribilă, care nu era nici om,nici pasăre, ci un amestec între cele două. — Creatură, pe tine nu te cunosc.Imitatorul de Corbi a mijit ochii la Darius.
— Fiu de om, poţi să-mi spui Rephaim.Darius nici n-a clipit.
— Tot nu te cunosc.
— Mă vei cunoaşte, a şuierat Rephaim şi a deschis atât de larg pliscul încât i-am văzut până şigâtlejul.Darius a ignorat creatura şi i s-a adresat din nou lui Aristos. — Am cu mine o preoteasă care a fost grav rănită şi mai mulţi novici care au nevoie de odihnă. Nedai voie să trecem?
— Este Zoey Redbird? Pe ea o ai cu tine? a întrebat Aristos.Imitatorii de Corbi au reacţionat la numele meu şi şi-au îndreptat atenţia de la Darius spreHummer. Creaturile se holbau, bătând din aripi, iar mădularele hidoase le zvâcneau de o energiestăpânită. Niciodată nu fusesem atât de bucuroasă că am geamuri fumurii.
— Ea este, a spus Darius limpede. Ne laşi să trecem? a repetat.
— Desigur. Toţi novicii au primit ordinul de a se întoarce în campus, a spus Aristos şi a făcut ungest spre clădirile şcolii.Atunci, lumina de la cel mai apropiat felinar i s-a răsfrânt pe gât şi am văzut că pielea îi erastrăbătută de o dungă fină şi roşie, ca şi când ar fi fost rănit de curând.Darius a dat scurt din cap şi a spus:
— Am s-o duc pe preoteasă la infirmerie pentru că nu poate merge pe jos.Darius a dat să se întoarcă la maşină, când, deodată, Rephaim a spus:
— Cea Roşie este cu tine?Darius şi-a aruncat privirea înapoi la el.
— Nu ştiu ce vrei să spui cu Cea Roşie, a explicat el, calm.Într-o clipă, Rephaim şi-a întins aripile negre, uriaşe, şi a sărit pe capota Hummerului. Pârâitulmetalului îndoit sub greutatea lui a fost înăbuşit de sâsâitul colectiv al pisicilor agitate. Rephaimstătea cocoţat acolo, cu mâinile lui de om încovoiate ca nişte gheare şi cu un aer ameninţător,deasupra lui Darius.
— Sssă nu mă minţi, pui de om! Şşştii că vorbesc de vampirul roşşşu!Pe măsură ce devenea tensionat, glasului lui îşi pierdea inflexiunile umane.
— Pregătiţi-vă să vă invocaţi elementele, am spus încercând să-mi stăpânesc durerea şi să vorbescclar şi răspicat, deşi mă simţeam atât de slăbită şi de ameţită încât nu eram sigură nici că voi putea săinvoc spiritul în locul Afroditei, darămite să le controlez şi să le călăuzesc pe celelalte.